Chiar înainte de vârsta de 6 ani, tulburarea de atenție apare continuu pentru cel puțin jumătate de an. Principalele simptome sunt impulsivitate pronunțată, neatenție și hiperactivitate. ADHD nu se datorează în niciun caz lipsei de inteligență. Dacă ADHD este într-adevăr prezent trebuie diagnosticat de către medici pediatri sau psihiatri specializați în cazuri similare la copii și adolescenți. Se estimează că în Germania sunt în jur de 500.000 de copii cu ADHD. Bărbații sunt de aproximativ 4 ori mai des afectați decât femeile.
Simptomele ADHD
De obicei, copiii cu ADHD sunt neatenți și au lipsă de concentrare, sunt foarte impulsivi și adesea extrem de neliniștiți - până la hiperactivitate. Simptomele pot varia ca severitate și nu este obligatoriu să apară întotdeauna dintr-o dată.
Din cauza comportamentului lor, copiii cu ADHD pot fi perturbatori atât acasă, cât și la școală. Ei sunt ușor distrași în timpul orelor la școală, devin rapid nemotivați, sunt adesea iritați și învață încet și nesistematic.
Deseori, copiii și tinerii sunt limitați în capacitatea lor de a performa și, prin urmare, au probleme la școală. Le este greu să-și facă prieteni din cauza comportamentului lor „obosit”. Acest lucru poate continua și de-a lungul anilor, deoarece tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție persistă și la vârsta adultă la mai mult de jumătate dintre cei afectați. Cu toate acestea, simptomele mai susceptibile să apară sunt cele precum uitarea, dezorganizarea sau necugetarea.
Anumite circumstanțe pot exacerba simptomele și problemele comportamentale ale ADHD. Acestea includ, de exemplu, spațiul de locuit înghesuit, zgomotul constant, o structură familială perturbată și o lipsă de structuri în viața de zi cu zi. Un aport insuficient de micronutrienți sau acizi grași Omega-3, lipsa exercițiilor fizice și utilizarea excesivă a mediilor ar trebui, de asemenea, evitate.
Diferența dintre ADHD și ADD
Tulburarea de deficit de atenție este prezentă atât în ADHD, cât și în ADD (Tulburarea de deficit de atenție). Pe lângă faptul că sunt impulsivi și neatenți, copiii cu ADHD sunt și hiperactivi. Băieții tind să aibă ADHD din cauza hiperactivității, pe când, în cazul fetelor, ADD este mai des manifestat din cauza comportamentul lor visător, introspectiv.
Cauzele ADHD
Toate cauzele dezvoltării ADHD nu au fost încă clarificate. Oamenii de știință presupun că mai mulți factori trebuie să interacționeze pentru apariția sa.
O dispoziție genetică și neurobiologică sunt considerate a fi sigure. Studiile arată că materialul nostru genetic are o influență de până la 70% asupra dezvoltării ADHD. Se constată adesea o acumulare familială a tulburării de atenție.
Toxinele de mediu, precum pesticidele sau contactul cu ftalați (plastifianți din materiale plastice) în timpul sarcinii pot fi, de asemenea, factori de risc pentru dezvoltarea ADHD.
Comorbiditățile ADHD
Din păcate, majoritatea persoanelor care suferă de ADHD dezvoltă tulburări suplimentare, deoarece sunt expuse la un stres sever. Aceste boli sunt clasificate ca tablouri clinice independente și trebuie tratate separat.
Următoarele comorbidități pot apărea mai frecvent la copii și adolescenți:
- Discalculie
- Dificultăți de citire și scriere (dislexie)
- Tulburări de dezvoltare motrică
- Tulburări agresive
- Ticuri
- Tulburări de somn
- Depresii
- Anxietate
Pentru mulți adulți cu ADHD, simptomele se schimbă. Practic, neliniștea fizică scade, dar, de obicei, se dezvoltă o neliniște interioară. Depresia, tulburările de somn, fricile pronunțate și tulburările obsesiv-compulsive pot fi rezultatul neliniștii interioare. În plus, se remarcă o tendință crescută de a dezvolta dependențe.
Tratament, terapie, medicamente pentru ADHD
Dacă diagnosticul „ADHD” a fost stabilit cu certitudine, este necesară combinarea individuală a diferitelor tipuri de tratament.
În primul rând, psihoeducația se poate desfășura în mediul social, cu informații și sfaturi cuprinzătoare. Acest lucru poate avea loc în familie, la grădiniță sau la școală. Însoțitorii de la școală sau ajutoarele de integrare sunt, de asemenea, disponibili dacă este necesar. În plus, pot fi folosite sfaturi nutriționale, terapie ocupațională, psihoterapie sau terapia de familie.