Această boală este denumită, în mod colocvial, diabet. Cele mai cunoscute sunt diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2.
În funcție de cauza dezvoltării sale, se face distincția între diferitele forme de diabet (Tabelul 1), care se bazează fie pe un deficit absolut de insulină (secreție de insulină absentă sau redusă), fie pe un deficit relativ de insulină.
Cele mai frecvente forme: diabet de tip 1 și diabet de tip 2
Diabetul de tip 1 apare mai ales la tinerii sub 20 de ani; astăzi este atribuit bolilor autoimune, prin care, cu o predispoziție genetică corespunzătoare și sub influența diferiților factori, apare afectarea pancreasului cu distrugerea ulterioară a celulelor B.
Aproximativ 10% dintre diabetici suferă de această boală.
De obicei, diabetul de tip 2 debutează la bătrânețe; există rezistență la insulină, în special la nivelul ficatului și mușchilor scheletici, dar există și o utilizare deficitară a insulinei. Cei mai importanți factori pentru dezvoltarea diabetului de tip II sunt obezitatea sau stilul de viață.
Aproximativ 90% dintre diabetici suferă de această boală.
Simptomele diabetului zaharat
Simptomele diabetului zaharat sunt polidipsie (sete excesivă), poliurie (urinări frecvente), oboseală, epuizare, performanță redusă, prurit genital, scădere în greutate, tulburări de vedere, hipoglicemie cu senzație de foame, transpirații reci și tahicardie, crampe musculare, greață și vărsături.
Complicațiile acute sunt șocul hipoglicemic, cetoacidoza diabetică, coma hiperosmolară hiperglicemică și acidoza lactică rară. În diabetul de tip 1, simptomele clasice sunt de obicei prezente și aproape întotdeauna, prima care apare este cetoacidoza diabetică.
Diabetul de tip 2, pe de altă parte, debutează treptat, iar simptomele clasice sunt adesea absente. Complicațiile diabetului zaharat sunt cauzate, în principal, de modificări vasculare (micro- și macroangiopatie), iar severitatea lor depinde de vârsta la momentul primei manifestări, de durata bolii, de calitatea controlului metabolic și de comorbidități.
În primul rând, este retinopatia diabetică ce poate evolua până la orbire, următoarele consecințe sunt nefropatia până la insuficiența renală, neuropatia, sindromul piciorului diabetic și complicațiile cardiovasculare.
Diagnosticul și tratamentul diabetului zaharat
Diabetul de tip 1 este diagnosticat prin metode speciale atunci când se manifestă, metode precum detectarea celulelor insulare și a anticorpilor glutamat decarboxilază, autoanticorpi de insulină sau determinate prin tiparea HLA.
Terapia include măsuri generale precum educarea pacientului, dieta, reducerea factorilor de risc, precum și administrarea de antidiabetice orale (sulfoniluree, biguanide, inhibitori de glucozidază, guar) și insulină parenterală, la recomandarea medicului specialist.
Pentru a preveni eventualele boli secundare, scopul trebuie să fie acela de a avea o stare metabolică cât mai stabilă.